chiorăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine; ciorăit, chiorăitură. [
Pr.:
-ră-ia-. –
Var.:
ghiorăiálă s. f.] –
Chiorăi +
suf. -eală.chiorăială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine. [
Var.:
ghiorăiálă s. f.] – Din
chiorăi +
suf. -eală.chiorăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chiorăiálă/ghiorăiálă (-ră-ia-) s. f.,
g.-d. art. chiorăiélii/ghiorăiélii; pl. chiorăiéli/ghiorăiélichiorăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. (
Pop.) Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine; chiorăit, chiorăitură. [
Pr.:
-ră-ia-. —
Var.:
ghiorăiálă s.f] —
Chiorăi + suf
-eală.