chiorâș - explicat in DEX

chiorâș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. – Chior + suf. -âș.

chiorâș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chiorấș¹ (înv., pop.) adj. m., pl. chiorấși; f. chiorấșă, art. chiorấșa, pl. chiorấșe

chiorâș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chiorấș² (fam.) adv.

chiorâș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiorâș adv. 1. ca chiorii, orbește: dau chiorâș unul peste altul; 2. cruciș: se uită chiorâș.

chiorâș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. (Înv. și pop.) I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a ține seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2. Fig. Încruntat, supărat, îmbufnat. — Chiorî + suf. -âș.