chiorâș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv.,
adj. I. Adv. (În
expr.)
A privi (sau
a se uita)
chiorâș = a) a privi sașiu;
b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț.
A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (
Înv.)
A da chiorâș la (sau
în)
ceva = a ținti.
II. Adj. 1. Sașiu.
2. Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. –
Chior +
suf. -âș.