chintesență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc.
2. (În filozofia antică) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești. [
Var.: (
înv.)
cvintesénță s. f.] – Din
fr. quintessence.