cecitate - explicat in DEX

cecitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CECITÁTE s. f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. – Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis.

cecitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CECITÁTE s.f. Lipsă de vedere; orbire. ◊ Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris. [Cf. fr. cécité, lat. caecitas].

cecitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CECITÁTE s. f. 1. slăbire a capacității vizuale; orbire. ♦ ~ psihică = pierdere a capacității de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului; ~ verbală = alexie. 2. (fig.) orbire intelectuală. (< fr. cécité, lat. caecitas)

cecitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CECITÁTE s. f. (Rar) Starea celui lipsit de vedere. – Fr. cécité (lat. lit. caecitas).

cecitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cecitáte f. (lat. caecitas, -átis, d. caecus, orb). Orbire, starea celuĭ orb.

cecitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cecitáte s. f., g.-d. art. cecitắții

cecitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CECITÁTE s. f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. — Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis.