camarad - explicat in DEX

camarad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.

camarad (Dicționar de neologisme, 1986)
CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].

camarad (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f.

camarad (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)

camarad (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade.

camarad (Dicționaru limbii românești, 1939)
*camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel.

camarad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
camarád s. m., pl. camarázi

camarad (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
camarad m. cel ce duce cu altul acelaș fel de vieață sau de ocupațiune: camarad de școală.

camarad (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. — Din fr. camarade.