bătăios - explicat in DEX

bătăios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] – Bătaie + suf. -os.

bătăios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTĂIÓS, -OASĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată; iute, neastâmpărat; violent, impulsiv. – Din bătaie + suf. -os.

bătăios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bătăiós adj. m., pl. bătăióși; f. bătăioásă, pl. bătăioáse

bătăios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bătăios a. 1. cui îi place a se bate sau a se certa; 2. fig. strașnic (în bine sau în rău): vin bătăios; femeie bătăioasă, frumoasă și cu înfățișarea bărbătească.

bătăios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTĂIÓS, -OÁSĂ, bătăioși, -oase, adj. Căruia îi place să se bată (I); care își susține ideile cu violență; agresiv. [Pr.: -tă-ios] — Bătaie + suf. -os.

bătăĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
bătăĭós, -oásă adj. (d. bătaĭe. V. năbădăios). Iubĭtor de bătaĭe, de ceartă: copil bătăĭos. Vin bătăĭos, vin amețitor.