batal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BATÁL1, batali, s. m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calității cărnii și a lânii. –
Cf. tc. battal „netrebnic”.
batal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BATÁL2, batale, s. n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație din industria petrolului. –
Et. nec.batal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)batál (batali), s. m. – Berbec, castrat, sau care nu este bun pentru reproducere.
Tc. batal „inutil” (‹
arab. batal „a schilodi, a face să nu mai fie bun”);
cf. alb.,
bg. batal „inutil”,
ngr. μπατάλιϰος „grosolan, mojic”. (G. Meyer 27; Scriban). Presupunem că de aceeași origine trebuie să fie
batal, s. n. (șanț), numit astfel fiind vorba de partea șoselei nefolositoare circulației. Din cuvîntul arab corespunzător provine
sp. baldar (Corominas, I, 376). Derivația propusă pentru
batal de Diculescu,
Elementele, 444, pe baza
gr. βάτης „reproducător”, este imposibilă fonetic și semantic.
Cf. iud. sp. batal „fără lucru” (C. Crews,
Vox rom., XIV, 304), de aceeași origine.
batal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)batal, batal s. m. bărbat impotent.
batal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BATÁL1, batale, s. n. Groapă săpată în pământ pentru depozitarea țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricație, în industria petrolului.
batal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BATÁL2, batali, s. m. Berbec castrat. –
Tc. battal.batal (Dicționaru limbii românești, 1939)1) batál m., pl.
ĭ (turc.
battal, nefolositor, scos din uz, greoĭ, fără treabă). Berbec castrat (bătut). Adv.
A sta batal pe capu cuĭva (infl. de
bat 1), a sta sotnic, a te ținea de el (V.
hatal). – Și
batár. V.
băteală.batal (Dicționaru limbii românești, 1939)2) batál n., pl.
urĭ și
e (germ. ?).
Munt. Lung șanț de scurgere (ca pe marginea uneĭ șosele).
batal (Dicționaru limbii românești, 1939)3) batál n., pl.
urĭ și
e (d.
bat 1).
Olt. Filcă, lopată de bătut mingea (rev. I Crg. 13, 116).
batal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)batál1 (berbec)
s. m.,
pl. batáli