bătaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂTÁIE, bătăi, s. f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ◊
Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ◊
Expr. A stinge (sau
a snopi, a zvânta etc.)
în bătaie (sau
în bătăi) (
pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (
Fam.)
A da bătaie = a zori, a grăbi.
Bătaie de cap = frământare a minții;
p. ext. trudă, osteneală.
Bătaie de joc = batjocură;
p. ext. faptă urâtă, incalificabilă.
2. (
Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria.
3. (În
expr.)
A pune (ceva)
la bătaie =
a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat;
b) a risca (ceva).
II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ◊
Bătaie de aripă (sau
de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul
2 de țesut. ♦ (
Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peștelui sau a vânatului.
2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.) ♦ Fiecare dintre zvâcniturile inimii sau ale pulsului.
3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție.
4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil;
p. ext. Distanță până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală.
5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului)
a) Suflare a vântului; adiere.
b) Cădere a ploii, a grindinii etc.
c) Dogoreală, arșiță.
d) Lumină.
6. (
Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor.
7. Boiște. ♦ Epocă în care se împerechează cocoșii-de-munte.
III. 1. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură.
2. (În
expr. și
loc. adv.)
(A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă. [
Pr.:
-ta-ie] –
Lat. batt(u)allia.