balmuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.balmuș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bálmuș (-șuri), s. n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză și mălai:
talmeș-balmeș, s. n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase
var.:
balmoș, balmoj, balmăș, balmăj, balmaș, balmeș, balmej, etc. Creație expresivă (Iordan,
BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui
valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din
sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi,
cf. mag. bálmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bg. belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din
rom. După Cihac, II, 478 și DAR,
rom. provine din
mag.; Drăganu,
Dacor., V, 330 derivă din
rom. celelalte cuvinte (pentru
rut. și
pol.,
cf. și Miklosich,
Wander., 12 și DAR).
Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca
tura-vura, terchea-berchea (după DAR,
talmeș ar fi
mag. tál „fel de mîncare”).
Der. bălmăji, vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat);
bălmăjitor, adj. (care bălmăjește);
bălmăjeală, s. f. (încurcătură, amestecătură);
bălmăjitură, s. f. (Banat, terci);
bolmoaje, s. f. (
Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia,
cf. bosconi și
boscorodi; bolmoji, vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,
Dacor., V, 330, explică pe
bălmăji și
var. sale ca alterare de la *
băljămi, din
mag. balzsamos „balsam”.
balmuș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BALMUȘ, Constantin (1898-1957,
n. Murgeni,
jud. Vaslui), filolog român.
Acad. (1948),
prof. univ. la Iași și București. Clasicist. Studii („Étude sur le style de Saint-Augustin”), traduceri („Tratatul despre sublim”).
balmuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.balmuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)balmuș (balmeș) n.
1. mâncare ciobănească din unt cu brânză și cu ouă sau din făină cu lapte și unt:
mă tem că din beltea s´or preface în balmuș AL.;
2. fig. amestecătură de lucruri felurite și nepotrivite (V.
talmeș-balmeș). [Ung. BÁLMOS].
balmuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.