bălmăji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV.
Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba.
2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [
Var.:
bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din
balmoș.