azvârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanța până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ◊
Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. –
Azvârli +
suf. -tură.azvârlitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Distanță până la care ajunge un obiect azvârlit de cineva; aruncătură. ◊
Expr. O azvârlitură de băț = o distanță mică. – Din
azvârli +
suf. -(i)tură.azvârlitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)azvârlitúră s. f.,
g.-d. art. azvârlitúrii; pl. azvârlitúriazvârlitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Faptul de a azvârli; distanță până la care ajunge un obiect aruncat de cineva; aruncătură; azvârlită. ♦
Expr. O azvârlitură de băț = o distanță (foarte) mică. —
Azvârli +
suf. -tură.