azvârlitor - explicat in DEX

azvârlitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă. – Azvârli + suf. -tor.

azvârlitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvârli + suf. -(i)tor.

azvârlitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. (AZVÂRLITOÁRE, azvârlitori, s. f.) Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. – Azvârli + suf. -tor.

azvârlitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
azvârlitór adj. m., pl. azvârlitóri; f. sg. și pl. azvârlitoáre

azvârlitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pe care lemnele purtate de apă sunt aruncate în grămadă. — Azvârli + suf. -tor.