autoconservare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de
a se autoconserva. [
Pr.:
a-u-] –
V. autoconserva.autoconservare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOCONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a se autoconserva și rezultatul ei. [<
autoconserva].
autoconservare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de
a se autoconserva; menținere sau apărare a vieții proprii.
autoconservare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoconserváre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autoconservắriiautoconservare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de
a se autoconserva. [
Pr.:
a-u-] —
V. autoconserva.