arpagic - explicat in DEX


arpagic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARPAGÍC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic.

arpagic (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
ARPAGÍC s.n. 1. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa mare (Allium cepa). 2. Ceapă perenă pitică (Allium schoenoprasum), foarte prolifică, cu aspect de tufă deasă, de la care se utilizează doar frunzele subțiri, tubulare, cu gust de usturoi, întrucât nu face bulb; este specifică bucătăriei franceze și germane, fiind utilizată ca verdeață; pop. cepșoară, ceapă măruntă, ceapă cu foi subțiri, hajme, arpagică, ai de ciorbă, ai tufos; denumiri adaptate în comerț: civetă (< fr. civette), cibulet (< fr. ciboulette).

arpagic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
arpagíc s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk.

arpagic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARPAGÍC s. n. Ceapă mică, obținută din sămânță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită. – Tc. arpacik (bg. arpağik).

arpagic (Dicționaru limbii românești, 1939)
arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.

arpagic (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
arpagíc, s.n. – (bot.) Ceapă mică (bulb) folosită ca și răsad. – Din tc. arpacek (MDA).

arpagic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arpagíc s. n.

arpagic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
arpagic (arpacică) n. ceapă foarte măruntă, cultivată prin grădini pentru trebuințe culinare (Allium schoenoprasum). [Turc. ARPADJYK].

arpagic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARPAGÍC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. — Din tc. arpacık, bg. arpağic.

Alte cuvinte din DEX

ARPACAS ARPA ARONDISMENT « »ARPAGON ARPEGIA ARPEGIAT