antidot - explicat in DEX

antidot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum.

antidot (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIDÓT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].

antidot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIDÓT s. n. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă. ◊ (fig.) remediu, soluție. (< fr. antidote)

antidot (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în organism. – Fr. antidote (lat. lit. antidotum).

antidot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antidót n., pl. urĭ (vgr. antidoton, anti, contra, și dotós, dat). Medicament contra veninuluĭ. Fig. Munca e un antidot al urîtuluĭ.

antidot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antidót s. n., pl. antidóturi

antidot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antidot n. 1. contra-venin; 2. fig. prezervativ: munca este un antidot al urîtului.

antidot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a anui virus etc. din organism; contraotravă. ♦ Fig. Remediu, leac. — Din fr. antidote, lat. antidotum.