amorțeală - explicat in DEX



amorțeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.

amorțeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală.

amorțeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
amorțeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ amorțit: ursu stă ĭarna în amorțeală, (fig.) un orășel în amorțeală.

amorțeală (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
amorțeálă, -eli, s.f. – (med.) Inflamare a corzilor vocale, răgușeală. Se tratează cu ouă crude și lapte fierbinte (D. Pop 1970: 99). – Din amorți (< lat. ammortire) + -eală.

amorțeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
amorțeálă s. f., g.-d. art. amorțélii; pl. amorțéli

amorțeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
amorțeală f. starea celui amorțit: înțepenire, oboseală.

amorțeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. — Amorți + suf. -eală.

Alte cuvinte din DEX

AMOR AMONTE AMONOLIZA « »AMORAL AMORALISM AMORALIST