amorsa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORSÁ, amorsez, vb. I.
Tranz. A pregăti și provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din
fr. amorcer.amorsa (Dicționar de neologisme, 1986)AMORSÁ vb. I tr. A pune o amorsă; a declanșa aprinderea încărcăturii pentru explozie. ♦ (
Constr.) A începe găurirea unei piese. [< fr.
amorcer].
amorsa (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORSÁ vb. tr. 1. a pune o amorsă (1). 2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice. 3. a provoca declanșarea unei acțiuni. (< fr.
amorcer)
amorsa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORSÁ, amorsez, vb. I.
Tranz. A pregăti producerea unui fenomen (tehnic) printr-o cauză exterioară. –
Fr. amorcer.amorsa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amorsá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
amorseázăamorsa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORSÁ, amorsez, vb. I.
Tranz. A pregăti și a provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. — Din
fr. amorcer.