alinia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALINIÁ, aliniez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦
Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦
Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită.
2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [
Pr.:
-ni-a] –
A3 +
linie (după
fr. aligner).
alinia (Dicționar de neologisme, 1986)ALINIÁ vb. I
tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦
tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron.
-ni-a, ger.
-iind, var.
alinea vb. I. / <
linie, după fr.
aligner].
alinia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr.
aligner)
alinia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALINIÁ, aliniez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦
Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [
Pr.:
-ni-a] – Din
a3 +
linie (după
fr. aligner).
alinia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aliniá (a ~) (-ni-a) vb.,
ind. prez. 3
aliniáză, 1
pl. aliniém (-ni-em); conj. prez. 3
să aliniéze; ger. aliniínd (-ni-ind)alinià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie:
aliniez o casă, o stradă.alinia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALINIÁ, aliniez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦
Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦
Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită.
2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [
Pr.:
-ni-a] —
A3 +
linie (după
fr. aligner).