alinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de
a (se) alina și rezultatul ei. –
V. alina.alinare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de
a (se) alina și rezultatul ei; liniștire, potolire, calmare, domolire.
alinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)alináre s. f.,
g.-d. art. alinắrii; pl. alinắrialinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de
a (se) alina și rezultatul ei. —
V. alina.