adnota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADNOTÁ, adnotez, vb. I.
Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din
lat. adnotare, annotare.adnota (Dicționar de neologisme, 1986)ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat.
adnotare, it.
annotare].
adnota (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat.
adnotare)
adnota (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ADNOTÁ, adnotez, vb. I.
Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. –
Lat. lit. adnotare.adnota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adnotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
adnoteázăadnota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADNOTÁ, adnotez, vb. I.
Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. —
Din lat. adnotare, annotare.