aborigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din
fr. aborigène.aborigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)aborigén, -ă adj., s.m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr.
aborigène, lat.
aborigines)
aborigen (Dicționar de neologisme, 1986)ABORIGÉN, -Ă adj. (
Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr.
aborigène, cf. lat.
aborigines <
ab origine – de la început].
aborigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl.
aborigéni; adj. f., s. f.
aborigénă, pl.
aborigéneaborigen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj. (Franțuzism) Băștinaș, autohton, indigen. –
Fr. aborigène (
lat. lit. aborigines).aborigen (Dicționaru limbii românești, 1939)*aborigén, -ă s. și adj. (fr.
aborigène, d. lat.
aborigines, originarĭ, indigenĭ).
Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi
aborigin.aborigen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aborigen a. originar din acea țară:
plantă aborigenă. ║ m. pl.
aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.
aborigen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) Băștinaș, autohton, indi
gen. — Din
fr. aborigène.