aba - explicat in DEX



aba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.

aba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

aba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ába interj. – Exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur și simplu întrebarea. Creație expresivă.

aba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. abaDer. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).

aba (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ABA, oraș în SE Nigeriei (Imo), la N de Port Hartcourt; 239,8 mii loc. (1987). Centru ind. (țesături de bumbac, săpun, bere).

aba (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABÁ1 interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește.

aba (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

aba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABÁ2, (2) abale, s.f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

aba (Dicționaru limbii românești, 1939)
aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.

aba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abá1 (înv.) interj.

Alte cuvinte din DEX

AB AALENIAN AAA « »ABAC ABACA ABACTERIAN