aba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABÁ1 interj. (
Înv.) (În propoziții interogative) exprimă mirarea sau atrage atenția cuiva când i se vorbește.
aba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din
tc. aba.aba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ába interj. – Exprimă o întrebare nuanțată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur și simplu întrebarea. Creație expresivă.
aba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. –
Mr.,
megl. abă. <
Tc. aba (Miklosich,
Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2),
cf. ngr. άμπᾶς,
bg. aba –
Der. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor);
abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături);
abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).
aba (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ABA, oraș în SE Nigeriei (Imo), la N de Port Hartcourt; 239,8 mii
loc. (1987). Centru
ind. (țesături de bumbac, săpun, bere).
aba (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABÁ1 interj. (
Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește.
aba (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABÁ2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână (albă), din care se fac haine țărănești; dimie;
p. ext. haină făcută din această țesătură. –
Tc. aba.aba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABÁ2, (
2)
abale, s.f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură.
2. Sort de aba (
1). – Din tc.
aba.aba (Dicționaru limbii românești, 1939)aba f. (turc. ar.
aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V.
șaĭac.aba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abá1 (
înv.)
interj.