remite - explicat in DEX

remite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

remite (Dicționar de neologisme, 1986)
REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].

remite (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)

remite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
remite v. 1. a preda: a remite o scrisoare; 2. a amâna: a remite o afacere.

remite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. — Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).