dată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor).
II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din
fr. date.dată (Dicționar de neologisme, 1986)DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr.
date, it.
data].
dată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dată (dắți), s. f. –
1. Oară, rînd. –
Dintr-o dată, brusc. –
Pe dată, imediat. –
2. Soartă, destin. De la
dat, part. de la
a da (după Tiktin, direct din
lat. data); pentru al doilea sens,
cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și
pl. date. Se întîlnește cu
dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din
fr. date, și
dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a
fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de
altă dată (în alt rînd; încă o dată);
deocamdată, adv. (pentru moment);
deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan);
vreodată, adv. (uneori);
niciodată, adv. (nicicînd);
îndată, adv. (imediat). – Din
rom. provine
rut. data „rație” (Candrea,
Elemente, 407).
dată (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr.
date)
dată (Dicționaru limbii românești, 1939)dátă f., pl.
dățĭ (d.
daŭ). Oară, moment:
o dată (pl.
de doŭă orĭ).
Întîĭa dată saŭ
întîĭa oară, prima dată saŭ
prima oară (pl.
a doŭa, a treĭa oară). Rînd, serie de timp:
astă dată, de astă dată, data asta (acuma, în acest timp).
Altă dată, odată, odinioară (lat.
olim), nu acuma:
altă dată eram maĭ fericit, să viĭ altă dată. De o cam dată. V.
deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V.
odată).
Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr’o singură lovitură:
dintr’o dată l-a învins. Dată, pl.
date (fr.
date, it.
data, d. lat.
datum, pl.
data). Ziŭa, timpu cînd s’a făcut, cînd s’a emis un lucru:
pe peatră era data anuluĭ 1504 (moartea luĭ Ștefan cel Mare). Pl. Noțiunĭ, înformațiunĭ ale științeĭ (fr.
donée):
în această carte îs date importante.dată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dátă1 (oară)
s. f.,
g.-d. art. dắții; pl. dățidată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dátă2 (obicei, soartă) (
reg.)
s. f.dată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dátă3 (zi, cifră, element matematic)
s. f.,
g.-d. art. dátei; pl. dátedată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dată f.
1. deseamnă momentul, timpu lui sau repetițiunea-i:
întâia-dată, altă dată;
pe dată, la moment;
2. fig. soartă:
așa le-a fost dată; 3. pl. noțiuni ce servă de bază unui raționament, unei cercetări:
datele fundamentale ale discuțiunii; 4. timpul preciz când s’a făcut sau e să se facă ceva. [Lat. DATA; sensurile 3 și 4 reproduc pe ale fr.
donnée și
date].
dată (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DÁTĂ (<
fr.)
s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează a se produce un eveniment; indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). ◊ (
Dr.)
D. certă = dată (
I) calendaristică începând de la care existența unui înscris sub semnătură privată (indiferent dacă a fost sau nu datat de către părți) nu mai poate fi contestată de către terți, fiind considerată a constitui, pentru aceștia, adevărata dată a actului respectiv.
II. 1. (La
pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. ◊ (
INFORM.)
Structuri de date = capitol al informaticii, care studiază modul de organizare a datelor.
2. (
MAT.) Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează a fi supuse unei prelucrări logice sau matematice. ♦ Reprezentare a informației (
2) care poate fi memorată, transmisă sau prelucrată în cadrul unui sistem informatic.
3. (
EC.)
Date preliminare = indicatori asupra unui fenomen ce se desfășoară în timp, calculați înainte de încheierea lui, pe baza unor realizări efective și pe baza informații legate de posibilitățile și tendințele existente.
4. (
FIN.)
D. de emisiune =
a) data punerii în circulație a unei bancnote, monede, hârtii de valoare, polițe, cec etc.
b) data lansării efective a unui împrumut care corespunde cu cea a publicării lui în Monitorul Oficial și de la care se calculează rata actuarială de împrumut (taxa de emisiune).
D. de reglementare =
d. la care subscripțiile trebuie reglementate prin calcularea unei alte rate actuariale (rată de regularizare).
D. de acceptare =
d. la care o poliță, un cec etc. pot fi acceptate sau onorate.
Data valorii = (despre un cont bancar)
d. la care este înregistrată în creditul unui cont suma totală a unui vărsământ sau a unui cec remis spre încasare, iar în debit suma totală a unei ieșiri din cont.
D. de achiziție =
d. efectivă a cumpărării unei valori.